Narcisa Luana Vădeanu: Îmi plac dulciurile tradiționale, cele care au o “istorie” de spus

De multe ori spunem că a găti este o artă, iar Narcisa Luana Vădeanu este cu adevărat o artistă. Și-a descoperit pasiunea pentru dulciuri în Brazilia. Întoarsă în România în urmă cu 8 ani, a pus pe picioare în Timișoara un mic laborator de cofetărie artizanală, La Marquise. A urmat masterclass-uri la unele dintre cele mai prodigioase școlii precum Cedric Grolet la Paris care se concentrează pe fructe și pe reinterpretarea deserturilor tradiționale franceze, Amaury Guichon, Frank Haasnoot, Hâns Ovando.

 “Îmi plac dulciurile tradiționale, cele care au o “istorie” de spus – doboș, savarină, ecler. Îmi plac detaliile tehnice și reacțiile care transformă făina, untul, zahărul și ouăle într-un desert fenomenal.”

DallesGO: Cum a fost începutul?

Narcisa Luana Vădeanu: Greu, ca toate începuturile. Partea bună e că nu am avut la dispoziție prea mult timp pentru gândire și nici un plan B care să fie back up.

DallesGO: De ce ai ales această meserie?

N. L. V.: Nu am ales-o eu, ea m-a ales pe mine. Eu sunt de profesie jurnalist, cu MBA în shopping center management și football club management. În Brazilia fiind, vedeam pe la petreceri câteva dulciuri fine care îmi atrăgeau atenția. Am făcut din curiozitate un curs, apoi altul și apoi altul și m-am trezit implicată.

DallesGO: E greu să înveți meseria de cofetar?

N. L. V.: Mie mi se pare o meserie care cere câte puțin din toate – puțin din arta sommelierului, puțin din artist, puțin din chimist, puțin din psiholog.

DallesGO: Care trebuie să fie atuurile unui maestru cofetar?

N. L. V.: Să înțeleagă ingredientele, în primul rând. Și să pună ceva din sufletul lui în fiecare prăjitură pe care o face.

DallesGO: Cum este să prepari dulciuri zi de zi ?

N. L. V.: E o rutină care te scoate din rutină. În fiecare zi întâlnești alți oameni, cu alte gusturi, cu alte pretenții, în fiecare zi sunt lucruri noi de experimentat.

DallesGO: Care a fost cea mai inedită solicitare pe care ai primit-o din partea unei persoane?

N. L. V.: Să fac cookies-uri “senza niente” – fără gluten, fără zahăr, fără lactoză, fără ou.

DallesGO: Care sunt cele mai de succes prăjituri?

N. L. V.: Prăjiturile clasice, în special cele care au o istorie, o poveste în spate. Cum e Doboș sau cum e Pavlova.

DallesGO: Există vreun model pe care să nu poți să-l faci?

N. L. V.: Torturi decorate în pastă de zahăr.

DallesGO: Ai un preparat pe care îți place cel mai mult să-l prepari?

Da. Îmi plac teribil checurile, eclerele, un paris brest de marzipan, salamul de biscuiți și ciocolata de casă.

DallesGO: Cum este omul Luana Vadeanu?

N. L. V.: Un om cu teamă de Dumnezeu.

DallesGO: Ce învață cursanții la acest curs de cofetarie ?

N. L. V.: Învață să iasă dintr-o zonă de confort, să stăpânească tehnici noi, să își explice rețetele.

DallesGO: De ce este important acest curs?

N. L. V.: Este important, în primul rând, pentru că învață să își explice greșelile. Fiind o meserie artizanală prin excelență, greșeala este inevitabilă. Și umană. Ei bine, în primul rând, în timpul acestui curs ei învață să explice ce au greșit, cum funcționează chimia alimentară, care sunt tehnicile și cum se folosesc corect, rețete clasice și inovatoare.

Ce îți place cel mai mult la aces curs?

N. L. V.: Oamenii.

DallesGO: Cine ar trebui să vină la aces curs?

N. L. V.: În primul rând, toți cei cărora le place să stea prin bucătărie. Toți cei care își doresc să își depășească niște limite, să învețe lucruri noi și tehnici noi.

DallesGO:Care sunt părțile preferate din meseria ta? Dar cele mai puțin plăcute?

N. L. V.: Cel mai mult îmi place partea pedagogică. Mai mult decât cea de producție. Îmi place să explic, să învăț eu și să-i învăț pe ceilalți din tot ce știu eu.