Cristiana Ioniță ne-a arătat ce înseamnă dragostea pentru actorie și cum te poate duce asta spre cotloanele întunecate ale minții. A mai bifat acum o nouă provocare și vine de pe scenă, unde a jucat în regia lui Ducu Darie sau alături de Maia Morgenstern, la catedra DallesGO

A urcat pe scenă în urmă cu mai bine de 10 ani și a avut roluri importante alături de nume consacrate precum Maia Morgenstern sau în regia lui Ducu Darie. Iubește actoria și tot ce înseamnă ea, însă a învățat pe propria piele că detașarea de roluri este necesară pentru a-și păstra sănătatea mintală. Un rol înseamnă să porți încălțările altcuiva, iar asta îți oferă o altă viziune asupra lumii și a oamenilor. Cristiana Ioniță s-a gândit de multe ori că poate nu e făcută pentru asta, sau că nu e suficient de bună pentru actorie, însă dragostea pentru această meserie nu a lăsat-o să renunțe și a făcut-o să muncească mai mult pentru ce iubește.

DallesGO: Cum a început pasiunea ta pentru actorie?
Cristiana Ioniță: La 4 ani, părinții mei m-au dat la dans dintr-o nevoie legată de sănătate pentru că aveam platfus și am ajuns să îmi placă foarte mult zona aceasta de dans. Am făcut dans modern și de societate timp de 18 ani. După care am ajuns să merg și la muzică când aveam 7 ani. Profesoara de dans mi-a spus că am ureche muzicală și eu am acceptat pentru că se îmbină una cu cealaltă. În clasa a 6-a, am participat la un festival- concurs „Trei pentru o mască”, unde am luat marele premiu. Acesta a fost un festival de teatru. Mi-a plăcut foarte mult și atunci am hotărât să găsesc un liceu cu profil actorie. L-am găsit în București, Dinu Lipatti, și așa am urmat eu această carieră, care cumva ea m-a ales pe mine. Așa spun mereu pentru că, într-adevăr, asta s-a întâmplat.
DallesGO: Cum de nu ai mers mai departe doar cu muzica și dansul ?
Cristiana Ioniță: Mi se pare că actoria cumva le conține pe amândouă. Și atunci am făcut parte din mai multe musical-uri și am avut șansa să accesez și această parte de dans și muzică.
DallesGO: De câți ani ești actriță?
Cristiana Ioniță: Din 2012 sunt actriță, de când am terminat licența. Nu mă consideram actriță înainte. Eram studentă la Actorie, învățam.
DallesGO: Cum a fost atunci când ai urcat prima dată pe o scenă?
Cristiana Ioniță: Prima colaborare într-un teatru de stat a fost la master. Am avut chiar rol principal. Am avut o șansă foarte mare pentru un tânăr actor proaspăt ieșit de pe băncile facultății. Am avut un rol principal la Teatrul Nottara, Poker Face. A fost foarte faină întâlnirea cu doi mari actori încă în viață, Victoria Cociaș și Ion Haiduc. A fost minunat. Am învățat foarte multe de la ei. A fost o experiență interesantă și nu avea nici o legătură cu facultatea. Adică, în faultate am învățat tehnică foarte multă, dar ce s-a întâmplat acolo a fost o experiență unică, minunată și faptul că am avut șansa să fac asta pentru mine a însemnat foarte mult.
DallesGO: Cum au venit următoarele proiecte?
Cristiana Ioniță: S-au legat pur și simplu. Am participat la nenumărate castinguri ca orice alt artist. Am reușit să iau multe dintre ele și îi mulțumesc lui Dumnezeu că până la pandemie am avut noroc. S-au legat lucrurile și nu am stat. Întotdeauna am avut câte ceva de făcut. Câteodată aveam și 3-4 proiecte în același timp. Nu mai știam cum să ajung la repetiții, dar nu mă plâng. A fost o perioadă foarte bună.
DallesGO: Ai avut vreun rol care ți-a rămas în minte?
Cristiana Ioniță: Mi-au plăcut toate, mi s-au părut experiențe interesante și provocatoare. Nu prea mi-a plăcut atunci când am avut un rol de emploi. Adică, să fiu eu în situația dată, eu Cristiana. Mi-a plăcut mai mult atunci când jucam ceva provocator care nu îmi era la îndemână. Am avut recent, în musical-ul „School of Rock” un rol negativ și eu cu fața mea, cu vocea mea am fost nevoită să joc rolul negativ. A fost o provocare și a fost faină. Nu pot să spun că am un rol anume, care să spun că mi-a plăcut mai mult față de celălalt. Toate au fost experiențe bune care m-au ajutat în dezvoltarea mea ca actor. Groparul din „Hamlet” mi-a plăcut foarte mult. A fost un spectacol independent făcut de Antoaneta Cojocaru cu finanțare de la FCN (Fondul Cultural Național). Acesta a fost un proiect de suflet. S-a muncit foarte mult. Am învățat foarte multe în acea perioadă. Am lucrat la el un an, un an și jumătate. Am avut repetiții pe o perioadă îndelungată și am săpat adânc pentru rolul acesta. Am muncit mult și mi-a plăcut. Mie îmi place să muncesc pentru că iubesc această meserie.

DallesGO: Ce actori mari ai mai cunoscut prin intermediul pieselor în care ai jucat, cu excepția celor menționați deja?
Cristiana Ioniță: Am făcut parte și din compania de teatru și pantomimă Passe-Partout al lui Dan Puric. Am avut șansa să lucrez cu el în două spectacole. Am învățat și această zonă de mimă și de step. Am avut șansa să am întâlniri cu regizori importanți, Alexandru Darie, Attila Vizauer, Mihai Măniuțiu și cu Maia Morgenstern am lucrat la Teatru Evreiesc în două spectacole. Am lucrat și cu Andrei Munteanu pentru un musical, „Scripcarul de pe acoperiș” tot la Teatru Evreiesc. De asemenea am jucat și în „La ordin, Führer!”, regizat de Mihai Măniuțiu, cu Maia Morgenstern în rol principal. Am jucat și în spectacole pentru copii. Colaborez cu Opera Comică pentru Copii în opt sau nouă spectacole, unul dintre ele fiind musicalul „School of Rock”, foarte important pentru mine. Am mai jucat și în „Guliver” în regia Antoanetei Cojocaru. Sunt foarte multe piese și foarte mulți oameni importanți pe care i-am cunoscut.

DallesGO: Este vreo parte a teatrului pe care nu ai descoperit-o încă?
Cristiana Ioniță: Nu, cred că am experimentat destul de multe. Am colaborat cu marea majoritate a teatrelor din București. Aceasta este una dintre satisfacțiile mele. Fiind actor colaborator este destul de greu să ai acces, în primul rând, la teatrele de stat. Este minunat să ai șansa să colaborezi în atât de multe teatre și să ai și întâlniri, spre exemplu, cum l-am prins în viață pe Ducu Darie, chiar în două spectacole. Mi se pare că în momentul acela mi-a pus Dumnezeu mâna în cap.
DallesGO: Ai învățat de la fiecare câte ceva?
Cristiana Ioniță: Absolut, de la fiecare am învățat foarte multe lucruri. Actoria este o meserie care se fură și atunci am stat ochi și urechi să fur.
DallesGO: Ai jucat și în filme?
Cristiana Ioniță: Am jucat într-un singur film artistic în 2011, Loverboy. Este cumva continuarea de la „Eu când vreau să fluier, fluier”, în regia lui Cătălin Mitulescu. Am făcut și multe reclame, mai ales acum în perioada pandemiei. Am colaborat și cu studenții de la Regie- Film în diferite scurtmetraje.
DallesGO: Cum a fost să joci în filmul „Loverboy”?
Cristiana Ioniță: A fost o experiență wow. Am avut de jucat o fată de 16 ani, care era racolată de proxeneți și dusă în străinătate. Am avut de filmat o scenă de sex. Era prima mea experiență de acest gen, nici măcar în teatru nu am avut de făcut asta. Nu prea știi cum este dacă nu te învață nimeni și nu prea ți se spune la facultate, e dificil, mai ales cu 30 de oameni lângă tine. După aceea am aflat și eu cum stă treaba. După ce am terminat de filmat, eram pe malul mării și m-am dus și am plâns acolo . M-am gândit foarte mult la fetele cărora li se întâmplă pe bune chestia asta la o vârstă atât de fragedă, când nu știi nimic despre viață. Mi s-a părut foarte dramatic, foarte dureros, să fii un adolescent, care urmează să treacă la o nouă etapă a vieții, la maturizare și să fii păcălit atât de rău. M-am gândit foarte mult la acest subiect și de asta este important în această meserie să știi să zici „gata”, atunci când s-a terminat secvența de filmat. Experiența aceasta m-a ajutat foarte mult și mă bucur că mi s-a întâmplat atât de repede în accesiunea mea, eram la facultate atunci, pentru că am învățat să fac chestia asta. Când s-a pus stop sau s-a terminat spectacolul, personajul a rămas acolo, iar acum sunt Cristiana. Am învățat să mă rup complet pentru că altfel, dacă nu știi să faci diferența aceasta și să te oprești la timp, riști să o iei razna.

DallesGO: Cum poate să plângă un actor?
Cristiana Ioniță: Am colegi actori care pot plânge la comandă, eu nu prea sunt genul acesta. Nu sunt pe principiul că lacrima poate emoționa. Este mai important să fii în situația respectivă tu ca actor, în rolul respectiv și dacă tu joci exact ce ai de jucat în momentul respectiv, iar personajul tău este construit atât de bine și conturat ca să fie în situația respectivă, poți atinge și lacrima și cred că interiorul este atât de modificat și poate exprima publicului ce vrea să dăruiască, este mult mai puternic să fii conținut decât să fie, efectiv, o lacrimă. Am avut spectacole în care am plâns pentru că era destul de dramatic ce jucam și atunci, dacă ești în situația dată, o faci că este ca în viață. Când ești pus într-o situație limită, într-o situație mai puțin plăcută sau poți să plângi chiar și de fericire, îți dă lacrima.

DallesGO: Ai avut momente grele care te-au făcut să te gândești că vrei să renunți?
Cristiana Ioniță: Cum să nu! De nenumărate ori mi-am spus: „Gata, de mâine mă las, eu nu sunt bună pentru asta, nu sunt în stare să o fac”. Am avut tot felul de gânduri, mai ales atunci când muncești pentru un rol, cum a fost cel la care am muncit un an și jumătate, am trecut prin niște procese de mi-a venit de 100 de ori să mă las, că nu îmi ieșea, că simțeam că nu este ce trebuie, că îmi doream mai mult, că nu eram pe linia pe care simțeam eu că ar trebui să fiu, că de ce nu reușesc, că nu sunt făcută pentru asta. Cu toate acestea, dragostea pentru actorie m-a dus mai departe.

DallesGO: Mai ai emoții când urci pe scenă?
Cristiana Ioniță: Oh, da, de fiecare dată. În primul rând, la premieri, atunci când încă nu ai ieșit cu el la public și nu știi cum va reacționa publicul, cum va fi, dacă vei primi reacții din partea lui. Dar mi se pare că emoțiile sunt constructive și te ajută.
DallesGO: Cum poți să îți gestionezi emoțiile?
Cristiana Ioniță: Cred că trebuie să le accepți, în primul rând, să știi că sunt acolo, că sunt ale tale și trebuie să le transformi astfel încât să îți vină în ajutor. Din fericire, eu nu am momente în care să am trac. Într-adevăr, începe să îmi tremure câteodată vocea când am un casting foarte important la care merg și pe care îmi doresc foarte mult să îl iau. Se mai întâmplă asta. Dar mă gândesc că sunt acolo pentru că îmi doresc și atunci mă gândesc ce pot face și merg mai departe.
DallesGO: Cum ai primit propunerea DallesGO?
Cristiana Ioniță: Mi s-a părut foarte interesantă. Am avut câteva experiențe în trecut cu copii. Am făcut câteva cursuri, inclusiv în deplasare la Sfântul Gheorghe, cu niște copii. Am studiat atunci clovn și am avut un spectacol de clovni la finalizarea cursurilor și mi se pare tare că și copiii își doresc să facă asta. Cine știe, dacă o să le placă foarte mult, poate o să și urmeze meseria aceasta. Știu că foarte multă nu o recomandă, dar eu o recomand. Dacă o iubești și vrei să faci asta, de ce nu?

DallesGO: Ai emoții pentru faptul că o să le predai acest curs copiilor?
Cristiana Ioniță: Am emoții, dar cred că este vorba mai mult de entuziasm. O să fie interesant, într-adevăr. Este diferit atunci când vorbești cu niște copii cărora trebuie să le explici altfel. Trebuie să vorbești pe limba lor ca să poată ajunge informația la ei. Dar oricum eu cred că ei sunt foarte smart și datorită accesului la tehnologie. Așa că nu vreau să îi subapreciez pentru că ei chiar sunt foarte deștepți. În plus, mie îmi plac foarte mult copiii și îmi place să mă joc, iar dacă le place și lor, cu siguranță ne vom distra. Îmi place să socializez cu ei, să îi studiez, să văd ce este în mintea lor, iar uneori mă uimesc replicile lor. Uneori am și eu de învățat de la ei și încerc să nu îmi omor copilul din mine.
DallesGO: Ce o să învețe la curs?
Cristiana Ioniță: O să învețe, în primul rând, să lucreze în echipă, să vorbească în fața unui public, în fața altor oameni și să prindă încredere în ei. O să învețe să se dezvolte personal și să socializeze.
DallesGO: Ai un mesaj pentru cursanți?
Cristiana Ioniță: Haideți să ne distrăm împreună!