Ana Țigău: ”Rețetele sunt doar 10% din cunoștințele unui cofetar”
Ana Țigău întruchipează perfect omul muncitor și ambițios care nu se lasă învins, indiferent de obstacolele pe care viața i le pune în cale. Pe vremea când a intrat în domeniul cofetăriei, lucra la o bancă și nici prin cap nu îi trecea că o să prepare dulciuri la un nivel atât de înalt. Au urmat multe zile fără pauză, fără somn, în care singura soluție a fost mersul la psiholog. Însă fiind o perfecționistă, așa cum chiar ea se descrie, s-a făcut remarcată în acest domeniu și a ajuns să aibă una dintre cele mai căutate cofetării din Ploiești. Acum a acceptat și provocarea de a preda Cursul de Cofetărie DallesGO Ploiești.
DallesGO: Cu ce te ocupi acum?
Ana Țigău: Lucrez în propria cofetărie și fac prăjituri, cot la cot cu fetele mele. Nu stau la birou. Îmi place să fac prăjituri și asta am ales să fac. Suntem Simply Delicious by ANNA. Numele este creat pe vremea când făceam prăjituri acasă. Atunci nici măcar nu mă gândeam că o să deschis vreodată o cofetărie. Nici nu visam la așa ceva. Ulterior, când am deschis cofetăria, nu am mai schimbat numele, deși ar fi trebuit pentru că este destul de greu de reținut și am observat asta. Nu am mai schimbat pentru că oamenii deja mă știau pentru prăjiturile de acasă, și ar fi fost foarte greu pentru ei să asocieze noul nume cu noi.
DallesGO: Când și cum ai început să faci prăjituri acasă?
Ana Țigău: Cam în urmă cu șase ani. Lucram la BCR pe vremea aceea. Am fost la botezul copilului unui prietene din BCR și acolo am văzut un mini candybar care avea doar turtă dulce și brioșe, dar erau decorate cu ursuleți din pastă de zahăr, modelați. Pe mine de fapt acel lucru m-a atras. Până atunci nu avusesem nici o treabă cu prăjiturile și cofetăria. M-au atras aceste dulciuri și am zis: „hai să încerc și eu să fac așa ceva”! M-am gândit să fac altceva decât să muncesc încontinuu de dimineața până seara. Urma în vreo două săptămâni botezul copilului prietenei mele și am zis: „Am o idee. Mă lași pe mine să îți fac ceva drăguț”? A fost de acord, atâta timp cât nu o costa nimic. Și am făcut turtă dulce. Am căutat rețetele pe net, pentru că habar nu aveam, am modelat, mi-am făcut pastă de zahăr în casă, marțipan. Și de acolo a pornit totul. Au ieșit atât de bune încât au început să vină comenzile. Îmi aduc aminte că prima comandă venită de la un invitat la botezul respectiv a fost de candybar. Adică, prăjituri în toată regula. Eu habar nu aveam să fac. Am lucrat doi ani de acasă. Veneam de la serviciu pe la ora 20.00 și mă apucam de prăjituri până noaptea la 2-3. Dormeam o oră, iar apoi mă trezeam să decorez tortul și să îl livrez înainte de muncă.
DallesGO: Deci, pasiunea poate să vină de unde nu te aștepți?
Ana Țigău: Da, pasiunea poate să vină din orice. Îmi plăcea să fac prăjituri pentru prietenii mei. Când veneau la mine acasă, le pregăteam ceva dulce. Dar nu m-am gândit niciodată să fac prăjituri sau să îmi deschid o cofetărie.
DallesGO: Ai moștenit de la cineva această pasiune?
Ana Țigău: Da, e moștenită. Tata a fost patiser-cofetar și în copilărie mă lua la serviciu cu el. Stăteam pe lângă el și îi tot puneam întrebări. După aceea, am uitat complet de prăjituri. Nu știam să fac. Pe mine mă dădeau afară din bucătărie părinții când voiam să pun mâna pe ceva.
DallesGO: Această poveste poate fi un impuls pentru toată lumea, pentru că poți să își schimbi oricând domeniul de activitate, dacă îți dorești.
Ana Țigău: Pur și simplu, dacă ești psihic epuizat de viața cotidiană și de muncă, pentru că acum este altfel decât pe vremuri și vrei să faci ceva nou, te poți apuca să faci prăjituri, fără să îți dai seama din prima dacă îți place sau nu.
DallesGO: Când și cum a început afacerea ta?
Ana Țigău: După ce am lucrat doi ani de acasă, comenzile au venit din client în client. Adică, nu m-am promovat sub nici o formă. Dar dacă faci un tort din care mănâncă 20 de oameni, unul din ei întreabă de unde este tortul și așa se află. În fiecare weekend, aveam de făcut candybar-uri și torturi. După doi ani, am vrut să renunț. Deja nu mai făceam față și cu serviciul și în fiecare weekend să fiu activă de dimineață până noaptea târziu. Nu dormeam în weekenduri. În doi ani, nu știu dacă am dormit în două-trei weekenduri. Și am zis că renunț. Le-am povestit colegelor că nu mai pot să continui. Eram epuizată psihic și fizic. O colegă m-a auzit și s-a oferit să mă ajute să obțin fonduri europene, cu ajutorul unei cunoștințe care lucra la Start-up Nation. Era primul an de Start-up Nation. Am acceptat provocarea. Am mers să mă întâlnesc cu ea, să văd dacă am vreo șansă. Când i-am arătat câteva poze și i-am zis ce fac, i-am povestit că sunt naturale, că este altceva decât ce este pe piață, mi-a zis că nu am cum să nu câștig. Și de atunci am început.
DallesGO: Lucrezi în continuare cu produse naturale?
Ana Țigău: Da. Este o mare provocare și este destul de greu să o menții în timp, mai ales în aceste zile când s-au produsele s-au scumpit foarte mult. Dar nu am renunțat. Acum chiar am evoluat. Adică, la început foloseam ciocolata pe care o găseam în comerț, pentru că nu știam că pot să cumpăr ciocolată belgiană. Foloseam ciocolată din comerț, dar nu de menaj, alegeam cea mai bună ciocolată posibilă. Acum folosesc ciocolată veritabilă, mult mai bună, frișcă naturală de care foloseam și acasă. Cumpăram cutiuțe mici de 200 de mililitri de frișcă și mă chinuiam și desfăceam zeci de cutii pe care le storceam să pot face torturile. Era foarte greu. Altfel nu aș mai fi făcut asta. Nu avea rost. Sunt deja destule cofetării care fac altfel. Nu avea rost să vin și eu și să fac același lucru. Trebuia să fie ceva diferit.
DallesGO: Regreți decizia pe care ai luat-o?
Ana Țigău: Au fost momente în care am regretat. Au fost momente în care am cedat psihic. Au fost momente în care rămâneam singură în laborator, mă trânteam pe gresie și urlam. Nu știa nimeni că sunt acolo. Eu dormeam acolo. În primul an, am dormit în fiecare weekend acolo, pentru că nu făceam față cu evenimentele. Rămâneam singură și făceam prăjituri până la 3, 4 dimineața, la fel ca și acasă. Dormeam o oră, mă trezeam să dau cu mătura, să spăl pentru că era dezastru pe jos și o luam de la capăt. Când veneau clienții și fata cu care lucram, pentru că aveam o singură colegă, la 7 dimineața, eu eram acolo în laborator, deja lucram. Mă închideam în laborator pentru că îmi era frică să stau singură noaptea și în acele momente mi-a fost foarte greu. Am vrut să renunț de multe ori, pentru că nu mai aveam viață personală, socială. Eram acolo de la 5-6 dimineața până noaptea, în fiecare zi.
DallesGO: Cum merge afacerea?
Ana Țigău: Depinde cum deschizi laboratorul, depinde câți bani ai. Eu nu aveam. Am fost întotdeauna cheltuitoare și nu mi-am pus bani deoparte. Când am deschis laboratorul, nu aveam niciun ban. Am avut noroc cu banii de la Start-up Nation. Când nu ai bani și deschizi un astfel de laborator fără nimic pus deoparte, este foarte greu să îți angajezi oameni, pentru că nu ai cu ce să îi plătești, până ajung să te cunoască clienții. Ești nou pe piață și află că faci produse naturale, or oamenii sunt sceptici la început, nu te cred. M-am lovit foarte mult de asta. Clienții nu vin ușor pentru că văd și alte prețuri. Automat, produse naturale înseamnă prețuri foarte mari, mult mai mari decât la ceilalți. A fost foarte greu să îmi fac și clienți, a fost foarte greu să angajez oameni și atunci a trebuit să stau un an, doi împreună cu colega mea și am reușit cu greu să mai angajez un om. Noi făceam și cumpărăturile, noi răspundeam la telefon, noi făceam curățenie, noi spălam și vase. Chiuveta de vase se umplea la fiecare 10 minute. Nu pot să spun că în doi, trei ani m-am umplut de bani. Ne-a luat mai mult. Abia acum, după patru ani, am mai mulți angajați, dar tot sunt acolo. Tot fac împreună cu ei, supraveghez, trebuie să gust din toate. Nu m-am putut desprinde și nici nu cred că o să pot face asta vreodată.
DallesGO: Dar este și multă pasiune?
Ana Țigău: Este pasiune, plăcere. Nu pot să concep să stau o zi acasă. Eu nu am nici măcar o zi liberă pe săptămână. Am încercat să îmi iau o zi liberă pe săptămână timp de o lună, dar nu m-a ținut. După o lună, încet, încet, am început să revin la obiceiul meu și sunt acolo mereu. Vreau să mă asigur că se fac lucrurile cum trebuie. Vreau ca, în cazul în care se întâmplă ceva, să fiu acolo, să rezolv problema. Dacă vrei să fii corect, rezultatele nu vor veni imediat. Așa este când faci lucrurile din pasiune și nu urmărești să te îmbogățești, ci urmărești să faci ceva care să îți dea liniște sufletească, seara să pui capul liniștit pe pernă că ai făcut totul bine.
DallesGO: Cum ai acceptat provocarea DallesGO?
Ana Țigău: Foarte greu. Psihologul meu m-a convins să accept. După ani de zile de muncă, ajungi și la psiholog, pentru că nu mai poți să gestionezi singur. Inițial nu am vrut, pentru că mă gândeam că nu am timp. Sunt perfecționistă și dacă am o provocare, de exemplu dacă trebuie să fac o prăjitură, trebuie să fie wow. În plus, nu sunt obișnuită să fiu în centrul atenției. Adică, de ani de zile sunt în laborator, clienții mă văd destul de rar. Mulți nu știu cum arăt sau cine sunt. Când apar la vitrină să văd dacă mai lipsește ceva, murdară din cap până în picioare cu cremă în păr, nimeni nu își dă seama că sunt Ana. Singurul motiv pentru care am acceptat provocarea DallesGO a fost că pot să învăț alți oameni tot ce știu, din experiența mea. Ce știi tu, trebuie să dai mai departe. Aceasta este scopul.
DallesGO: De cât timp mergi la psiholog?
Ana Țigău: De mai bine de un an. Motivul principal a fost munca excesivă. Nu mai știam să gestionez relațiile, nici cu fetele din laborator, nici relația personală, nici cu prietenii. Nu mai contam eu. Atunci când tu nu mai ești important pentru tine și nu te iubești, nimic nu mai merge în viața ta. Ajunsesem să nu mă mai înțeleg cu fetele din laborator. Eram atât de obosită psihic, încât nu mai puteam să mă fac înțeleasă. Ajunsesem să urlu, să fiu stresată tot timpul. Eram alt om. Mi-am dat seama că nu se mai poate. Eram o fire toxică pentru toți din jurul meu. M-am gândit că ori închid laboratorul, ori fac ceva. Așa că am mers la psiholog. Mai sunt momente grele, dar am învățat să le gestionez.
DallesGO: Ce o să îi înveți pe cursanți?
Ana Țigău: Eu aș vrea să îi învăț multe. Îmi propusesem să fac un tort entremet complex. Vor învăța multe tehnici pentru mousse-uri, inserții. Să vedem dacă ne permite timpul, pentru că aceste torturi de calitate, cu ingrediente naturale, nu sunt torturi care să fie gata în două ore. Trebuie să alegem rețete pe care le putem termina pe parcursul celor trei ore de curs, astfel încât ei să poată și să guste. Mă gândeam că o să facem Croquembouche, un tort piramidă din choux-uri, pe care o să le umplem cu diferite creme. Astfel o să vadă cum, de la o bază de cremă, poți să pornești și să faci foarte multe. O să învețe cum să combine o cremă cu aromele pe care și le doresc, să nu fie nevoiți să facă câte o cremă în parte. Așa muncești o singură dată. Sunt lucruri pe care nu le pot afla de oriunde. Mulți vor rețete, dar rețetele sunt doar 10%. Degeaba ai rețeta, dacă nu știi teorie și nu știi cum să combini ingredientele. Nu poți să îți dai seama unde ai greșit și a doua oară o să faci la fel.
DallesGO: Ai un mesaj pentru cursanții DallesGO?
Ana Țigău: Depinde ce vor ei să facă, dacă vor să facă prăjituri acasă, dacă vor să facă din pasiune sau vor să deschidă o cofetărie, să își facă o afacere. Mesajul meu pentru ei este să fie altfel, să fie corecți, să facă din produse naturale și din ingrediente naturale, să nu trișeze, pentru că asta va face diferența și clientul va simți. Este important să meargă până la capăt și să nu cedeze.
