Georgiana Mazilescu: „Teatrul m-a vindecat de suferința interioară”

Georgiana Mazilescu, actriță la Teatru de Stat Constanța, și-a găsit răspunsurile la întrebările interioare cu ajutorul teatrului, asta pentru că așa cum spune și ea, teatrul este viață. A moștenit latura artistică de la mama, însă când a pierdut-o, singurul său sprijin a fost actoria. Este în acest domeniu de peste 15 ani, iar acum a acceptat provocarea DallesGO de a preda Cursul de Actorie DallesGO Constanța. 

DallesGO: Cum ai acceptat provocarea DallesGO?

Georgiana Mazilescu: Cu multă bucurie. Fac acest lucru de mai bine de doi ani la Centrul de pregătire artistică Darclee din Constanța. M-am bucurat când fostul meu coleg, Sorin Ionescu, m-a sunat și mi-a spus despre acest proiect.

DallesGO: Cum este să fii actor?

Georgiana Mazilescu: Nu mă văd făcând altă meserie. Îmi place să spun acest lucru care vine de la profesoara mea, Rodica Mandache: ”lucrăm cu oameni și mai apoi cu actorii”. A fi actor înseamnă să te cunoști pe tine însuți, dar pentru asta este nevoie de un proces îndelungat de antrenamente, de la fizic la vocal și la tot ce implică simțurile, imaginația, creativitatea, memoria vizuală, afectivă, toate sunt în legătură cu omul actor.

DallesGO: Cum ți-ai găsit pasiunea pentru actorie?

Georgiana Mazilescu: N-am știut de la început, în schimb toate lucrurile au dus către actorie, către teatru. Asta pentru că de mică am mers, ba la concerte Ateneul Român din București, ba la spectacolele de teatru, eu fiind din București, crescând acolo în centrul cultural al Bucureștiului. Am fost prezentă, împreună cu mama mea, la mai toate festivalurile sau piesele de teatru. N-am scăpat mai nimic nici în studenție. Iar mai apoi a fost o perioadă puțin mai tristă. În perioada Bacalaureatului eram destul de confuză. Nu știam dacă vreau să dau la Facultatea de Litere sau la teatru. Am ales Teatrul și în urma unei experiențe nefericite, mama murind în perioada aceea a bacalaureatului. Cred că a fost alegerea cea mai bună, pentru că teatrul mai apoi a venit pentru mine ca și un soi de terapie, o dezvoltare personală, o introspecție a sinelui, a căutărilor mele. Ele și-au găsit răspuns prin teatru. Și dacă pot să spun așa, teatrul m-a vindecat în cele din urmă de această tristețe, de această suferință interioară.

DallesGO: Cum a fost să parcurgi acest drum? Ai avut susținere?

Georgiana Mazilescu:  Susținere nu pot să spun că am avut de la început. Din partea mamei, da, pentru că ea era o fire artistică, îi plăcea foarte mult poezia. Era ea o poezie, dar din partea tatălui susținerea a venit puțin mai târziu, el dorind să fac cu totul altceva. M-am pregătit o perioadă de mai bine de șase luni pentru kinetoterapie, eu făcând și înot de performanță. Și-ar fi dorit altceva pentru mine. Nu a înțeles de la început sau poate că nu știa ce înseamnă să fii actor. A fi actor este mult mai complex decât pot oamenii să vadă. Dincolo de acest cuvânt, sunt vieți, e pregătire. Până la urmă este un mimesis, este viață.

DallesGO: Presupun că este important pentru cursanți să aibă susținere și încredere în ei.

Georgiana Mazilescu: Vorbesc destul de liber cu oamenii și îmi place să devin empatică cu ei. Cred că le pot oferi și încredere și prin exercițiile pe care le pot dezvolta împreună, pentru că pentru mine teatrul înseamnă echipă, înseamnă relație. Au toată susținerea mea și vor avea toată susținerea mea odată ce începem lucrul împreună.

DallesGO: Ne-ai spus că mama ta era o fire artistică. Ai moștenit de la ea această latură?

Georgiana Mazilescu: Da, cred că am moștenit până și felul de a vorbi. Se numește mimetism. Copiii au acest dar mimetic de a imita într-un mod adevărat și cu ușurință ceea ce văd în jurul lor și mai cu seamă petrecându-și tot timpul cu părinții, văzând ceea ce au părinții de oferit. Am luat de la mama peste 70%.

DallesGO: Ai jucat în vreun spectacol care ți-a rămas în suflet?

Georgiana Mazilescu: Am mai multe, dar un rol care mi-a pus multe întrebări fiind și pe sufletul meu, pe simțurile mele, pe înțelegerea mea a fost Aia în “Ovidius in Love”, regia Alexander Hausvater.

DallesGO: Ce ne poți spune despre proiectul „Genius Loci”?

Georgiana Mazilescu: Colaborez cu un teatru din sudul Italiei, mai precis din orașul Lecce, un oraș vechi. Ei au fost invitați în Constanța de câteva ori la Festivalul de Teatru Antic. Așa ne-am și cunoscut. Au venit cu un proiect în Constanța acum câțiva ani. Am intrat în acel proiect, iar de atunci colaborez cu ei, mai puțin pe perioada pandemiei, dar ceea ce face acest teatru și mai cu seamă regizorul Fabio Toledi este în strânsă legătură cu metoda lui Grotowski. Adică, teatru sărac, teatru în care nu se regăsesc lumini, costume, muzică, nimic din ceea ce vedem în mod normal într-un teatru. Totul este adus către actor. Actorul este instrumentul și lucrăm cu ceea ce avem. Adică voce, corp, fizicație și cu înțelegerea a ceea ce vine din interior, nu din exterior.

DallesGO: Ai un sfat pentru viitorii cursanți?

Georgiana Mazilescu: Să râdă cât mai mult la următoarele ore petrecute împreună, să fie cât mai deschiși, să accepte provocările venite din partea mea. Eu voi accepta provocările lor și să meargă pe încredere pentru că numai așa putem forma o relație și ne putem cunoaște și se pot cunoaște. Prin încrederea în formator, în cel care îi îndrumă și prin încrederea implicită între ei pentru că în felul acesta și publicul va vedea relația și se va transpune cu ușurință în povestea lor.