“Povestea prințesei deochiate”, spectacolul care i-a unit pentru prima oară pe regizorul Silviu Purcarete și actorul Iustinian Turcu

Iustinian Turcu este unul dintre cei mai talentați actori ai generației sale. A jucat în numeroase piese de teatru, printre care: ,,Trei surori”,”De cealaltă parte a lumii,” “Maternal”,”Povestea prințesei deochiate“, “Bizoni” etc. Câștigător a numeroase premii, precum premiul pentru debut UNITER în 2017, cu rolul din spectacolul “Martiri” și premiul Învingătorii pentru Artă și Cultură. Este, de asemenea, cadru didactic asociat la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu.

În calitate de profesor al cursului de Actorie DallesGO de la Sibiu, Iustinian te va purta prin toate etapele montării unei piese de teatru, de la lucrul pe text, la metode de memorare a replicilor, pentru ca, în final, să afli secretele actoriei.

DallesGO: Cum te-ai documentat pentru rolul din “Povestea prințesei deocheate”, în regia lui Silviu Purcărete ?

Iustinian Turcu: Am realizat o cercetare extrem de amănunțită. În parcursul dezvoltării mele artistice, în timpul facultății, profesoara mea de an, doamna Anca Bradu, ne spunea, pe lângă multe altele, să nu cumva să dea norocul peste noi și să ne prindă nepregătiți. Asta e una dintre frazele după care m-am ghidat mereu ca student, și mai târziu ca actor. Nu îmi puteam permite să fiu nepregătit, mai ales pentru o astfel de întâlnire, pentru un astfel de rol. Așadar, am început o cercetare în primă instanță teoretic, citind studii despre perioada Edo a Japoniei, despre teatrul asiatic, mai ales teatrul kabuki, și despre tehnicile artei travesti. Am vizionat multe filme, documentare și anime-uri cu povești despre prințese, samurai, fantome și despre toate codurile magice ale Japoniei. Anul trecut, la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, unde anual avem parte de prezența voluntarilor, artiștilor și iubitorilor de artă japonezi, am primit o carte de vizită din partea unui artist japonez. După ce mi-a înmânat-o, a ținut să precieze cu mirare faptul că rar vede un european care să ia ceea ce primește cu ambele mâini, chestiune tipic japoneză. Am învățat multe din această întâlnire.

DallesGO: A fost prima ta colaborare cu regizorul Silviu Purcărete?

I. T.: Da. O primă colaborare și sper că nu și ultima!

DallesGO: A fost greu să joci un rol de femeie?

I. T.: Mai degrabă aș spune că a fost provocator. În perioada repetițiilor din anii 2017 și 2018, am trecut prin niște experiențe speciale, atât artistice, cât și personale. Studiul și lucrul meu asupra personajului Prințesa Sakura nu se termina niciodată la încheierea repetițiilor. Plecam acasă cu problemele personajului. Am împrumutat pantofi cu toc de la o prietenă și timp de trei luni, în fiecare dimineață când mă trezeam, mă ridicam din pat, încălțam pantofii și toată pregătirea de dimineașă (toaletă, cafeaua amară și repetarea textului) o făceam pe tocuri. Am împrumutat tot felul de gesturi delicate de la colege sau prietene, am dezvoltat un program mai intens de antrenament corporal, deoarece nu aveam de-a face cu orice rol travesti, ci cu un rol nobil pe care un actor european încerca și învăța să-l joace în stilul kabuki, un teatru tradițional japonez. Sunt atât de multe de spus despre studiul prin care am trecut încât munca mea în spectacolului Povestea prințesei deocheate nu s-a încheiat nici în ziua de astăzi. În 2020 m-am decis să dau admitere la doctorat cu intenția de a scrie o teză unde să-mi dezvolt studiul asupra acestei experiențe importante. Astăzi sunt Asistent Universitar drd. la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, unde predau și îmi continui studiile asupra experienței “Povestea prințesei deocheate”.

DallesGO: Cum a decurs colaborarea cu Silviu Purcărete?

I. T.: A fost o întâlnire cu un regizor de care aveam nevoie în punctul acela. Lucrul cu domnul Silviu Purcărete mi-a demontat unele idei pe care le aveam despre teatru și m-a provocat să-mi clădesc altele noi.

DallesGO: Ați reușit să jucați acest spectacol în Japonia?

I.T.: Trebuia să avem un turneu în Japonia în anul 2020, chiar în deschiderea jocurilor olimpice. Din păcate, a început pandemia și ne-a dat planurile peste cap. În funcție de contextul pandemic, este posibil ca, în această toamnă, să jucăm spectacolul în Japonia, în cadrul unui turneu care cuprinde mai multe orașe.

DallesGO: Încă se joacă spectacolul?

I. T.: Având în vedere că spectacolul este puțin atipic, se joacă într-o hală industrială special amenajată pentru nevoile spectacolului și conține mici momente de interacțiuni cu publicul, contextul pandemic nu ne-a mai permis să îl jucăm.

DallesGO: Ați susținut la Bruxelles acest spectacol și stiu că în sala au fost personalității mari, printre care Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, precum și înalții diplomați europeni. Ai avut emoții?

I. T: La Bruxelles a fost un adevărat maraton. În patru zile consecutive, am avut o repetiție în regim de spectacol și trei reprezentații în fața publicului din capitala Belgiei. Am fost onorant să joc în fața unor lideri politici, mai ales în fața doamnei Ursula von der Leyen, pe care o simpatizez. La festivalul EUROPALIA din 2019, spectacolul “Povestea prințesei deocheate” a fost jucat ca spectacol reprezentativ spațiului teatral din România, muzeele Bruxelles-ului erau pline de vizitatori care puteau să admire proiecțiile despre istoria României, picturile sau sculpturile unor mari artiști vizuali, reprezentativi în țara noastră. Totodată, am avut plăcerea să fiu invitat la o recepție organizată la Ambasada României din Bruxelles și am fost onorat să îl întâlnesc pe domnul Mircea Cărtărescu.

DallesGO: Ce alte proiecte ai în desfășurare?

I.T.: De curând, am avut două premiere la teatru, “Trei surori” și “Antisocial”. Următorul spectacol în a cărui distribuție mă aflu va fi realizat de domnul Andry Zholdak, “Romeo și Julieta”.

DallesGO: Pe lângă actorie, ce alte pasiuni mai ai?

I.T.: În primul rând, aș spune că actoria pentru mine nu este o pasiune, este o meserie. Din asta îmi câștig existența, asta mă împlinește profesional. Pasiuni, în schimb, am foarte multe! Una dintre pasiunile mele, descoperite de curând, este poezia. În octombrie 2021, am reușit să lansez primul meu volum de poezii intitulat ,,Noi ne-am iubit în pandemie”.

DallesGO: Ce planuri de viitor ai?

I.T.: În momentul de față sunt axat pe lucrul cu studenții și pe cercetarea doctorală, dar și în așteptarea unor roluri care să mă provoace. Viitorul sigur îmi va dezveli planurile.

DallesGO: Cum este omul Iustinian?

I.T.: Aceasta este o întrebare la care răspund mereu altfel. Sunt într-o continuă căutare și îmi doresc să aflu cât mai multe despre mine. Iustinian gătește, spală, are două pisici, Hedda și Nora, se îndrăgostește, se enervează, merge cu autobuzul și știe că se află pe un drum special. De multe ori mă întreb în ce măsură teatrul mi-a influențat viața? Și dacă nu ar fi fost teatrul? Cum ar fi fost viața mea dacă aș fi fost medic, pilot de avion sau scafandru? Nu știu cum ar fi fost, dar știu că aș fi trăit la fel de intens cum o fac astăzi.

Află mai multe despre Cursurile de Actorie DallesGO aici!