Cofetarul Robert Eisler – Arta de a spune multe, cu puține cuvinte.
Pralina se face super ușor și necesită doar 2 ingrediente: zahăr și nuci (alune,migdale,fistic), în cantități egale (1:1)
Prăjiti nucile în cuptor cam 10 minute la 150C.
Topiți zahărul pe foc mic până devine ca și chihlimbarul.
Turnați nucile peste zaharul topit, amestecați și scoateți pe o suprafata care nu se lipeste (hartie de copt, folie de silicon, etc).
După ce se răcește, procesați cu un robot de bucătărie până obțineți o pralina lichida, mai mult sau mai putin fina (dupa preferinte). 🙂
DallesGO: Dincolo de pasiunea pentru cofetărie, cine este omul Robert?
Robert Eisler: Nu de mult discutam cu un prieten și ziceam că probabil aș fi fost la fel de fericit dacă îmi deschideam un atelier de reparații pentru ca mi-am dat seama ca plăcerea mea este de fapt să muncesc cu mâinile, să fac lucruri, să fac ceva fizic. Nu vreau sa spun ca mi-e indiferent dacă fac prăjituri sau nu, dar ce îmi place de fapt să fac este sa încerc lucruri noi, să testez, să înțeleg cum funcționează… faptul ca fac asta în cofetărie e o coincidenta (fericita?).
DallesGO: Cum ți-ai găsit pasiunea pentru cofetărie și cum a fost începutul tău în acest domeniu?
Robert Eisler: Eu de fapt voiam să mă fac bucătar, dar nu a avut cine să mă ghideze așa ca din „bucătărie” a rămas doar pasiunea si eu am luat-o pe alte drumuri. În timp ce făceam în viață cu totul alte lucruri decât cofetărie, sora mea (care e mult mai talentata decât mine) făcea prăjituri, așa că îi mai ceream și eu din când în când câte o rețetă, să „mă joc”, sa fac un tort pentru vreun prieten, etc. Prietenii au început să ceara ei torturi, după care au venit prietenii prietenilor, și tot așa… cred ca asta e povestea foarte multor persoane care fac prăjituri la noi.
DallesGO: Care sunt cofetarii de talie internațională care te inspiră?
Robert Eisler: Mi se pare că este din ce în ce mai greu să judeci valoarea unui om, obiectiv. Suntem vrăjiți de numărul de urmăritori, de perfectul artificial al social media…
Încerc să găsesc oameni „reali” profesioniști adevărați, oameni care au valoare dincolo de digital. O admir pe Ana Consulea, Mircea Banu, Peter Schuller… iar despre inspirație, o poți găsi peste tot, daca ai ochi sa o vezi 🙂
DallesGO: Cum ia naștere un preparat inedit? Unde găsești ingrediente de calitate pentru acesta?
Ingredientele sunt poate cea mai mică problemă în zilele noastre…trebuie sa vrei și/sau să poți sa le folosești și sa nu le irosești.
Poți să ai cea mai buna ciocolată pe care să o folosești greșit sau poți să pleci cu un simplu măr și sa creezi ceva deosebit. Mai simplu e mai bine, zic. Așa că poate sa nu fugim tot timpul după inedit, sa încercăm să cream calitate.
DallesGO: Cum decurge procesul de creație al unei prăjituri noi? Care sunt obstacolele de care te lovești și cum le depășești?
Robert Eisler: Asta e de fapt partea care îmi place mie cel mai mult. Într-o lume perfectă asta aș face, doar aș testa și aș crea lucruri noi. Realitatea este însă că în cofetărie (ca și în bucătărie) este foarte multa repetiție, iar valoarea este dată de constanta cu care poți face această muncă repetitivă. Ne păcălește instagramul să credem că cofetăria înseamnă să pui ultima bucățica de foiță de aur pe un preparat, când de fapt…
Așa că cel mai dificil obstacol este să găsești timpul pentru a crea, sa reușești să nu îți pui toate ideile într-un singur preparat, să reușești să echilibrezi calitatea și costul..
DallesGO: Care e prăjitura ta preferată și de ce?
Robert Eisler: Asta se schimba foarte des, dar în general aleg chestii mai simple. Un Tiramisu sau o Savarina de ex 🙂
DallesGO: Îți amintești despre vreo rețetă mai inedită/exotică, poate una mai grea, căreia nu credeai că îi faci față?
Robert Eisler: Trăiesc constant cu sindromul impostorului și cu frica că nu o sa îmi iasă o rețeta nouă, o tehnică nouă. Dar dacă nu încerci ceva nou nu crești și până la urmă nimeni nu s-a născut învățat… aici vine repetiția de care vorbeam mai devreme. După ce faci o rețetă de 100 de ori, devine mai ușoară.
DallesGO: Pe ce crezi că nu trebuie să economisești niciodată la o prăjitură?
Robert Eisler: Este vorba aia: „Sunt prea sărac să cumpar ceva ieftin”
Deci, dacă vrei sa nu iți faci viața mai grea mai târziu, încearcă să cumperi ustensile de calitate. Mai ales că nu ai nevoie (mai ales la început) de așa de multe chestii – încercăm de multe ori sa facem scurtături și să acoperim lipsurile pe care le avem în tehnică cu o ustensilă.
DallesGO: Ce este creativitatea pentru tine?
Unul dintre multele puncte slabe pe care le am. Dar am învățat să mă descurc cu puținul pe care îl am și în rest (cum era și întrebarea de mai sus) o înlocuiesc cu inspirație luată de la alții :))
DallesGO: Ce calități crezi că ar trebui să aibă un cofetar?
Robert Eisler: Perseverență și disciplină, atenție la detaliu, dorință de învățare. Nu e vreun secret aici, cred că astea sunt lucrurile de care ai nevoie în orice domeniu, dacă vrei să ai succes. Pe unele le primești la naștere și trebuie doar să ai grijă să nu le irosești, altele le mai dezvolți pe parcurs.
DallesGO: Cum te vezi în calitate de profesor al cursului de cofetarie?
Robert Eisler: Am mai zis de sindromul impostorului? :))
Îmi place ce fac și atunci este o plăcere să vorbesc despre asta, să transmit mai departe informațiile pe care le-am strâns și de ce nu, să învăț și eu. Îmi e foarte dificil să vorbesc despre vreme sau alte mărunțișuri, dar despre prăjituri… nu mă mai opresc (după cum mi se amintește foarte des în comentariile de pe youtube)
DallesGO: Ce îți propui să îi înveți pe cursanți? Ai un mesaj pentru ei?
Robert Eisler: Bazele sunt foarte importante, pentru că nu poți să construiești pe o fundație slabă. Aș vrea să învețe la curs și „de ce” nu doar „cum”. Cel mai tare mă bucură când îmi pun întrebări pentru ca așa știu că sunt interesați și vor să învețe. Deci, întrebați-mă orice și dacă nu știu, găsim împreună răspunsul.